Era
miezul nopţii şi asta urma să fie ultima mea noapte în Penitenciarul Kirkham,
iar în câteva momente urma să fie Ziua de naştere oficială a Maiestăţii Sale
Regina, 9 iunie 1988, o zi care credeam că n-o să mai vină niciodată.
Cum
stăteam pe patul celulei aşteptând să vină dimineaţa iar gardianul să-mi deschidă
uşa, ei bine, pentru prima oară m-am simţit ca un copilaş aşteptând să vină
dimineaţa de Crăciun să vadă ce cadouri sunt aşezate sub pom. Curând urma să
părăsesc închisoarea, ducându-mă înapoi acasă la soţie şi copii, urma să încep
o viaţă nouă şi să pun înapoi toate cioburile sfărâmate ale bietei mele foste vieţi
pe care le lăsasem în urmă acum opt luni când am fost condamnat la doi ani de închisoare
de către judecător. Mă întrebam cum va fi viaţa me acum şi stiam că nu va fi
una de capul meu pentru că Dumnezeu a promis că va fi cu mine pe fiecarea pas
din calea mea. Cum aşteptam eu ca dimineaţa să vină, mintea a început să-mi
deruleze în faţa ochilor toate momentele vieţii mele.
Dacă aşi fi
ştiut atunci toată nenorocirea ce se va aşterne în viaţa mea n-aş mai fi fost
atât de nerăbdător să mai fac încă un pariu. Eram tânăr şi fără griji şi trăiam
pentru „hic et nunc”, adică pentru aici şi acum. Conta doar adrenalina dată de
pariuri...
Chiar
atunci părinţii m-au anunţat că ei se vor muta înapoi în Manchester, dar
deoarece examenele mele de sfârşit erau doar la câteva luni distanţă au fost de
acord că pot să continui a locui în Newport în casa unui prieten până îmi vor
termina toate examenele. Părinţii au fost de acord să platească patru lire
jumătate pentru cheltuielile d epensiune şi încă o jumătate de liră pentru
cheltuielile mele personale.
Locuiam
cu prietenul meu Paul şi familia sa chiar peste drum de şcoala care o
frecventam pe Brynglas Hill. Erau momente fericite pentru mine, căci Paul şi
familia lui obişnuiau să parieze la cursele de cai iar sâmbăta era ziua pe care
toţi o aşteptam cu nerăbdare deoarece ne înregistrasem pariurile şi vizionam
cursele de cai la televizor.
Va urma...